Cele două cuvinte ale formaţiei TAXI

Şi dacă a fost concert, e clar că e rost de-o postare în care vă povestesc cum a fost. SUPERB, cam aşa pot să rezum daaaaar, să o luăm cu începutul. Am ajuns acolo pe la nouă fără ceva, nu aveam rezervare de masă pentru că n-am sunat să fac din timp şi pentru că în apropierea evenimentului nu mai erau mese libere. Ne-am plimbat noi pe acolo până când am urcat undeva sus. Stăteam destul de ok însă în picioare. Apoi un băiat ne-a zis să ne dăm mai la o parte că trebuie să pună un scaun acolo (nu ca să stea jos ci pentru aparatură de-a lor). Ne-am dat la o parte apoi am zis că ar fi mai ok să stăm în altă parte fără să ştim că aceea era sectiunea de VIP (erau oameni ca şi noi, de unde să ne dăm noi seama că pe acolo nu se trece dacă nu pui efectiv un afiş cu “pe aici nu se trece”). Am plecat şi de acolo şi ne-am întors aproximativ unde stătusem ultima oară. Apoi o domnişoară s-a supărat pe noi că nu vede de noi şi deşi soţul meu a făcut o glumă cu “tu ai rezervare la masă noi avem aici în picioare”, domnişoara n-a avut simţul umorului aşa că ne-am dat din faţa ei şi fiindcă în picioare nu puteam sta nicăieri, ne-am aşezat la o masă liberă dar rezervată. Am zis că până vine Andrei (că aşa scria pe biletul de rezervare) putem să stăm şi noi jos acolo. Menţionez că era o masă foarte bună, nu avea cum să se aşeze nimeni în faţa ta şi vedeai concertul ca cei din secţiunea de vedete 🙂 S-a făcut ora nouă, nouă jumate, zece fără ceva şi nici urma de Andrei.

La un moment dat o fată s-a apropiat de noi si a început cu “nu vă supăraţi” şi atunci am crezut că o fi prietena lui Andrei. Însă fiind două locuri libere lângă noi ea şi cu prietenul ei ne-au întrebat dacă mai aşteptăm pe cineva. La care soţul meu “da, îl aşteptăm pe Andrei”. Ea : “Şi mai întârzie mult? E deja zece.” El: “Nu ştiu cât mai întârzie că nici eu nu-l cunosc”. Şi uite aşa s-au aşezat şi ei lângă noi şi Andrei n-a mai venit. Prin urmare îi voi dedica această postare lui Andrei în speranţa că n-a păţit nimic rău de n-a putut să mai ajungă la concert.

Morală: Când eşti dat la o parte de peste tot, înseamnă că te aşteaptă undeva un loc atât de bun încât merită osteneala tuturor “şuturilor în fund”. Iar mie viaţa mi-a demonstrat asta în diverse ocazii mai mici sau mai mari. Deci să zicem că Andrei ne-a rezervat o masă dar a uitat să ne spună unde e şi a trebuit ca o serie de evenimente neplăcute să se întâmple pentru ca noi să o găsim.

Concertul a început pe la zece şi s-a terminat la miezul nopţii. Am filmat unele părţi însă nu le pot publica din două motive: n-am acordul trupei şi nici nu se aude foarte bine (în schimb se vede foarte bine) deci nu cred că le-aş face neapărat un serviciu dacă le-aş publica. Au fost prezente acolo şi vedete din videoclipul “Cele două cuvinte” şi nişte băieţi care au făcut un filmuleţ similar cu videoclipul (n-am reuşit aseară să găsesc link-ul). Au cântat mult şi frumos, piese mai noi şi mai vechi, mai romantice şi mai haioase, nici n-am simţit când a trecut timpul (eu care de obicei mă culc o dată cu găinile nu cred că am căscat vreun pic). Soţul meu avea o sugestie: că n-ar strica să pună pe un ecran versurile unor melodii pentru că nu se înţeleg foarte bine şi, dacă nu cunoşti piesa dinainte, e cam greu să o urmăreşti să să te mai şi amuzi. (mă refer la cele la care ai de ce să te amuzi că doar n-o să râzi în hohote la “Prea sus”). Am fost de acord cu el, au fost câteva melodii la care nici eu n-am înţeles aşa bine textul, abia aştept să ascult albumul întreg.

Felicitări trupei pentru cei 12 ani recent împliniţi şi pentru faptul că chiar şi după atât de mult timp de existenţă mai reuşesc să adune o sală plină de oameni care să cânte cu ei la unison pe melodiile devenite deja foarte cunoscute. Acum sunt curioasă ce melodie n-au putut ei să cânte din cauză că era şi o fetiţă de zece ani în sală 🙂 Am înţeles că ar fi fost o melodie foarte frumoasă 😀

Abia aştept următorul concert, nu neapărat următoarea lansare pentru că ştiu că durează să scoţi un album minunat:

pe care publicul să-l adore instant.

9 comments

  1. Dan a fost extraordinar (asa bolnav, cu temperatura si “fes” pe cap :D) si a facut un show dragut de tot. Extraordinara piesa “Vreau sa raman in sosete” – un cover minunat, as asculta-o in fiecare zi..ti-a placut?

    Gasesti pe link-ul de mai jos versiunea bloggerilor la videoclipul piesei “Cele doua cuvinte”:

    http://chinezu.eu/2011/02/24/dragele-noastre-din-sufletul-nostru-de-bloggeri-pentru-voi/

    Am fost dezamagita de organizare, m-a enervat proiectorul plasat langa instalatia de sonorizare si fumul de tigara suflat in nas, insa trupa a acoperit aceste mici imperfectiuni si a facut ca seara sa fie una minunata. Bravo baieti si bravo Miha pentru acest post 🙂

    • Da, mi-a placut mult piesa “Vreau sa raman in sosete”, am incercat sa inregistrez insa nu se aude decat foarte putin. Nu stiu daca e de pe album pentru ca nu-l am inca. Multumesc frumos pentru link, eu l-am tot cautat pe youtube dar nu prea stiam cum sa caut. Da, organizarea n-a fost dintre cele mai fericite iar din cauza fumului de tigara am stat la 1 noaptea sa ma spal pe cap 🙂 Multumesc frumos pentru comment si sa stii ca te-am vazut in sala doar ca eu eram sus si imi era cam greu sa sar peste multime sa te salut si personal. 🙂

  2. vai, cat m-au remontat cuvintele astea ” Când eşti dat la o parte de peste tot, înseamnă că te aşteaptă undeva un loc atât de bun încât merită osteneala tuturor “şuturilor în fund”., nici nu-ti poti imagina! You made my day! 😀

  3. Asta cu masa ai uitat s-o mentionezi dimineata in birou 🙂 Bine ca ai stat jos, tu cu piciorul tau insurubat nu trebuie sa stai mult in picioare.

Leave a comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.